Un eseu despre iertarea amanata, distantele emotionale si relatiile care se pierd incet. Despre oamenii pe care ii pierdem fara sa plece. Nu toate pierderile sunt definitive.
Nu toti oamenii dispar din viata noastra printr-un ramas bun clar.
Unii raman aproape, dar inaccesibili.
Prezenti fizic, dar absenti emotional.
Pe acest teren fragil apare iertarea amanata.
Nu refuzata.
Nu negata.
Doar amanata pana cand nu mai este utila.
Nu pierdem oameni doar prin plecare
Exista relatii care nu se termina oficial.
Nu exista o cearta decisiva.
Nu exista un final clar.
Exista doar o racire lenta.
Un spatiu care se mareste.
O distanta care se instaleaza fara zgomot.
Ne obisnuim cu absenta celuilalt
inainte ca el sa plece cu adevarat.
Iertarea amanata
Iertarea nu este intotdeauna un act mare si dramatic.
Uneori este o decizie simpla, dar dificila:
sa nu mai tinem ranchiuna.
Amanam iertarea pentru ca vrem explicatii.
Pentru ca asteptam un gest.
Pentru ca speram ca celalalt va intelege singur.
Dar timpul nu garanteaza claritate.
Uneori, doar adanceste ruptura.
Orgoliul deghizat in dreptate
De multe ori nu refuzam iertarea din rautate,
ci din convingerea ca avem dreptate.
Orgoliul se imbraca frumos:
in principii,
in corectitudine,
in nevoia de a fi inteles.
Dar relatiile nu supravietuiesc pe baza de dreptate absoluta.
Ele supravietuiesc pe baza de intelegere si compromis.
Conversatiile care nu mai au loc
Cu cat amanam mai mult o discutie importanta,
cu atat ea devine mai grea.
Cuvintele se strang.
Emotiile se amesteca.
Iar momentul potrivit pare sa dispara.
Ajungem sa ne spunem ca nu mai are rost.
Ca este prea tarziu.
Ca distanta este deja prea mare.
Iertarea nu inseamna uitare
Multi evita iertarea pentru ca o confunda cu anularea durerii.
Cu minimalizarea a ceea ce s-a intamplat.
Iertarea nu inseamna ca nu a durut.
Inseamna ca alegi sa nu mai traiesti din acea durere.
Este un act de eliberare,
nu de justificare.
Oamenii pe care ii pierdem incet
Exista oameni care nu pleaca niciodata complet.
Ei raman in lista de contacte.
In rutina zilnica.
In amintiri.
Dar relatia nu mai exista cu adevarat.
Este doar o forma fara continut.
Aceasta pierdere lenta este adesea mai dureroasa
decat o ruptura brusca.
Responsabilitatea emotionala
Avem tendinta sa credem ca timpul va rezolva lucrurile.
Ca daca nu intervenim, lucrurile se vor aseza.
In realitate, relatiile cer actiune.
Claritate.
Asumare.
A nu face nimic este tot o alegere.
Si adesea, una costisitoare.
Curajul de a ierta la timp
Iertarea ceruta sau oferita la timp
poate salva relatii care par pierdute.
Nu pentru ca sterge trecutul,
ci pentru ca redeschide dialogul.
Curajul nu este sa ai dreptate pana la capat,
ci sa alegi legatura in locul distantei.
Concluzie technorati.ro
Nu tot ce pierdem dispare.
Unele lucruri se pierd pentru ca nu le mai tinem.
Iertarea amanata nu protejeaza.
Izoleaza.
Daca cineva conteaza,
nu astepta sa fie prea tarziu.
Nu astepta ca distanta sa devina permanenta.
Unele relatii nu au nevoie de perfectiune,
ci de un gest simplu facut la timp.
Mai poti vizita si Identitatea Nationala
- autentifică-te pentru a adăuga comentarii
