Deliciul nervilor tomnatici

Septembrie, luni… Meniul de azi, un fel de ghiveci. Pentru gurmanzi vestea proasta e ca nu se consuma cu gura, ci cu ochii. Tot un drac, in conditiile in care fiecare am luat startul din acelasi punct, desi unii l-au cam furat cum au putut: “cand m-am nascut am fost atat de surprins incat nu am vorbit cam un an si jumatate”.
De cate ori n-ati vazut parinti iresponsabili care-si aprovizioneaza copilul obez cu o ditamai farfuria de ‘shaorma cu de toate’ (sau meniuri complete gen crispy) la un fast-food? Cineva zicea ca-s inconstienti. Nimic mai fals. Au atata discernamant incat ar merita o sapuneala zdravana. Cred ca in felul asta ati pune (da, e fara cratima) si voi mana pe sapun…

Am sa fac o marturisire. Am o prietena. E cea mai buna prietena a mea. Pe numele ei mic, dezamagirea. Cu ‘D’ de la distrus, deprimat, dat dreacu’. Ei, si ghici ce? E atat de loiala incat nu ma dezamageste niciodata. Apropos. Sunt multi care sustin ca nu e posibila o relatie adevarata de prietenie intre un tip si o tipa. Adica prietenie si atat, fara alte implicatii (varianta medie intre complicatii si infiltratii). Ca e musai sa existe si ceva pasiune pe la mijloc, mai mult sau mai putin impartasita de parti, mai mult sau mai putin materializata. Parerea mea e ca se poate. Macar pana la un punct. Ma contrazice cineva?

Faza amuzanta. In urma cu ceva timp s-au publicat rezultatele unui studiu. Cica barbatii romani fac sex de 11 ori intr-o luna de zile, asta in conditiile in care, tot acelasi studiu spune ca romancele o fac de doar 5 ori pe luna. Si cum raportul (privind populatia, nu va ganditi deja la prostii) dintre persoanele de gen masculin si cele de gen feminin e relativ echilibrat (aproximativ egal), apar semne serioase de intrebare. Explicatii pot fi destule si dintre cele mai delicioase. De exemplu faptul ca masculii au pus la socoteala si partidele cu ei insisi. Sau ca esantionul femeilor a fost de fapt reprezentat de maici. Intrebarea retorica e daca vi se pare mult sau putin 1 data la 3 respectiv 6 zile pe luna…

Ma dispera intr-un mod pe cat de constant pe atat de intens o chestie. De exemplu cand merg la anumite case de schimb valutar sa cumpar niste euro ca sa-mi pot plati o rata. S-a intamplat de ‘n’ ori sa-i cer stimabilei din spatele ghiseului pana-n doua sute de euro, si ea sa n-aiba decat maxim o suta. Te iau toti dracii si-ti vine sa-i zici duduii ca totusi cu asta se ocupa, ca e singura activitate prestata de amaratul de butic, ca numai d’aia au deschis. Cand ii vezi insa atitudinea atat de naturala si de sictirita, te lasi pagubas. E cam aceeasi tampenie care mi se intampla la unele casierii. Te duci iarna pe ger sau vara pe canicula sa achiti intretinerea, sa fii la zi. N-are rest sa-ti dea, du-te si schimba ca n-are deloc marunt. Si e casierie!! Pai cucoana, mai ramane sa bag eu in calculator plata si sa scot hartia si astfel am inca un job. Probabil nu-s singurul care-am patit asa ceva.

Categorie: