Decizie cruciala, minte vs. suflet

Viata te aduce deseori in situatia de a alege cu sufletul sau cu mintea. Decizii capitale, de care depinde tot viitorul tau. Doua coordonate fundamentale care te definesc ca om, doua repere intepenite intr-o existenta efemera. Duale, complementare, ne fac sa oscilam pana ne pierdem orice reper.

Urmeaza o teorie pe cat de simpla, pe atat de interesanta, care te poarta de la origini si pana la infinit, care poate da multe raspunsuri la intrebarile tale.
Ar trebui sa constientizam ca sufletul e proiectat prin inima, in timp ce mintea e metamorfozata in creier. Si daca se spune ca omul isi poate intrebuinta doar pana la maxim 10% din capacitatea totala a creierului, atunci oare ce procent din capacitatea sufletului folosim? O fi si asta vreo taina a omenirii.

Probabil ca la sfarsitul vietii, cand se trage linie, departajarea unora se va face prin momentele cand ai compensat cu sufletul atunci cand nu te-a dus mintea. Astfel, mintea poate insemna prezentul, in timp ce sufletul poate sa reprezinte viitorul. Antrenandu-te, e logic ca invatatura pentru minte e ca si rugaciunea pentru suflet. Si pentru ca nimic nu e intamplator, extrapoland, gasim si personajele care manevreaza cele doua elemente: Dumnezeu in spatele sufletului si Stiinta in spatele mintii. O competitie acerba, cat se poate de vie, in care binele si raul se raporteaza la unitati de masura diferite.

Intre destin si coincidenta, intre logica si conjunctura, intre Dumnezeu si stiinta. Astfel, lui G.Galilei ii venea greu sa creada ca “acelasi Dumnezeu ce ne-a dotat cu ratiune, simturi si intelect, ne-a creat astfel incat sa le uitam menirea”. Iar O.Paler completeaza fabulos, apreciind ca, fie ca e vorba de o clipa, o ora, o viata, mereu “plecam si sosim undeva, dar totul devine ilogic daca nu mai sosim nicaieri, altfel spre ce ne mai ducem?”.

In prezent insa, semenii nostri considera ca “rahaturile pur si simplu se intampla”, evitand alte complicatii inutile.