Prin educatia crestina a omului modern se urmareste formarea si perfectarea a doua componente de baza: sufletul si trupul.
Cum este oare modelat sufletul cetăţeanului roman de către Biserica Ortodoxă Română, care se vrea deasupra legilor laice dar doreşte să se folosească de ele? Prin conturile Bisericii Ortodoxe Române circulă anual zeci de milioane de lei, însă mai nimic nu ajunge şi la bugetul de stat. O bună parte din aceşti bani reprezintă donaţii ale credinciosilor, dar şi venituri realizate de parohii din ''afacerile'' în care sunt implicate: fabrici de cherestea, cabinete stomatologice sau pensiuni, podgorii şi vinacoteci. Cum biserica este scutită însă de impozit, toti banii rămân în conturile mitropoliilor.
Criza economică a săracit buzunarele tuturor românilor. Salariile s-au redus cu 25%, TVA-ul a fost majorat cu 5% si în plus numarul impozitelor a crescut. În timp ce noul Cod Fiscal pune bir pe tot mai multe activităti, Biserica Ortodoxa Română deţine o poziţie privilegiată, fiind scutită de impozite iar pentru a-şi finanţa megalomaniile regurge la finalţări de la bugetul statului.
În acest context, redăm integral Scrisoarea deschisă a Asociaţiei Umaniste Române destinată Patriarhului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române în privinţa utilizării fondurile publice pentru Catedrala Mântuirii Neamului şi la presiunea constantă asupra politicienilor, scrisoare la care gura lumii subscrie în totalitate.
Renunţaţi la fondurile publice pentru Catedrala Mântuirii Neamului şi la presiunea constantă asupra politicienilor!
Scrisoare deschisă a Asociaţiei Umaniste Române
către Patriarhul Daniel al Bisericii Ortodoxe Române
Ne adresăm dumneavoastră în calitate de simpli cetăţeni ai României, ataşaţi valorilor democratice şi pluraliste ale societăţii deschise. Considerăm că nimeni nu este mai presus de lege şi că orice temă poate şi trebuie să fie discutată deschis în spaţiul public, într-un spirit de raţionalitate şi respect reciproc.
Suntem de părere că atunci când sunt formulate anumite obiecţii faţă de o acţiune sau o poziţie a partenerului de dialog, aceasta nu izvorăşte neapărat din rea credinţă, ci poate că se fondează pe nedumeriri legitime sau pe o viziune asupra lucrurilor care are temeiurile ei solide. O discuţie rămâne în cadrele civilităţii atâta timp cât participanţii la o confruntare de idei se abţin să formuleze atacuri la persoană faţă de cei cu care se află în dezacord.
În activitatea organizaţiilor neguvernamentale din România care luptă pentru apărarea drepturilor omului, inclusiv pentru libertatea de exprimare şi pentru libertatea de gândire, conştiinţă şi religie a tuturor cetăţenilor, indiferent de credinţele sau convingerile lor, pentru apărarea principiului democratic al separării dintre stat şi biserică, pentru protejarea patrimoniului, a parcurilor sau a spaţiilor verzi, au existat momente de confruntare cu anumite acţiuni şi proiecte iniţiate de către Biserica Ortodoxă Română. În unele cazuri, precum încercarea de a impune Catedrala Mântuirii Neamului în Parcul Carol, organizaţiile neguvernamentale au dovedit limpede că au avut dreptate, principial şi legal, câştigând în anii 2004-2005 procesele legate de acel amplasament.
Asociaţia Umanistă Română niciodată nu a pus în discuţie învăţătura ortodoxă. Întotdeauna am obiectat faţă de anumite acţiuni pe care le-am considerat excese, discriminări sau încălcări ale unor legi sau valori şi principii cosubstanţiale democraţiilor moderne mature precum cele ale statul secular care reprezintă garantul libertăţii pentru toţi din punct de vedere religios.
Interlocutorul nostru a fost statul român şi instituţiile sale, nu Biserica Ortodoxă Română. Obiecţiile pe care le-am formulat au vizat viciile sistemului, populismul sau fundamentalismul religios dovedit de către unii politicieni, proasta arhitectură din punct de vedere democratic a unora dintre legi şi funcţionarea deficitară a unora dintre instituţii. Noi suntem apărătorii drepturilor tuturor. Dacă, la un moment dat, cetăţeni români ortodocşi sau Biserica Ortodoxă Română ar fi nedreptăţiti sau victimele unor abuzuri şi discriminări, în virtutea principiilor pe care ni le asumăm, am face tot ceea ce ţine de noi pentru a ne opune acelor injusteţi. Scopul eforturilor noastre este o societate liberă şi democratică pentru toţi cetăţenii.
În spiritul celor scrise mai sus, facem observaţia că, în mai multe rânduri Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române a emis comunicate care au coborât mult sub standardul unui dialog civilizat bazat pe argumente ajungând la nivelul atacului la persoană. Un exemplu este recenta poziţie publică exprimată faţă de reportajul despre Catedrala Mântuiri Neamului difuzat de postul german Deutsche Welle.
În comunicatul Patriarhiei BOR se spune: “este mai util şi mai demn să construim cu bucurie un spaţiu-simbol al comuniunii, decât să apărăm cu patimă un vid spiritual!”
Sugestia ar fi că aceia care ar ridica obiecţii faţă de, spre exemplu, utilizarea banilor publici pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului ar fi apărători ai unui vid spiritual. Evident, o impoliteţe… Fiecare om poate avea o bogată viaţă spirituală, indiferent de opinia lui despre finanţarea din bani publici a Catedralei Mântuirii Neamului. Sunt mulţi ortodocşi care nu sunt de acord cu finanţarea publică a catedralei. Alte persoane au alte credinţe religioase şi nu trebuie stigmatizaţi pentru acst lucru. De asemenea, ateii, agnosticii, scepticii sau cei indiferenţi faţă de religie nu trebuie aruncaţi automat în recipientul celor nedemni de respect pentru că, chipurile, ar apăra un vid spiritual. Mai ales că discuţia de faţă nu este despre cele sprituale, ci despre cele materiale, adică despre fondurile publice, faţă de care fiecare cetăţean este perfect îndreptăţit să se pronunţe cu privire la destinaţia lor. În plus, depinde şi care este circumscrierea termenului de “spiritual”. Există, desigur, un sens strict religios al termenului. Dar există şi un sens mai larg care acoperă o viaţă interioară îmbogăţită de cunoaştere, de arte, de cultură în general, de o vie preocupare intelectuală faţă de lume şi problemele acesteia, nu neapărat de aspecte religioase.
De la înălţimea autorităţii religioase pe care o are şi a încrederii de care se bucură, Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române ar putea da dovadă şi de înţelepciune şi înţelegere şi ar trata cu respect inclusiv pe cei care, în diverse chestiuni punctuale au un alt punct de vedere. Societatea, în ansamblul ei, ar avea enorm de câştigat dacă diversele grupuri ar reuşi să facă pasul înspre dialog civilizat şi chiar cooperare.
Argumentele, pe fond, ale celor care nu doresc acordarea unui sprijin din partea statului pentru această construcţie sunt următoarele:
1. Patriarhia BOR poate construi orice catedrală, de orice dimensiuni, dar din resurse proprii şi din donaţii. Utilizarea banilor publici înseamnă şi folosirea unor resurse colectate de la mulţi dintre cei care nu doresc direcţionarea taxelor şi impozitelor lor către această construcţie de proporţii uriaşe, lucru care este imoral şi ilegal.
2. De altfel, Art. 10 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor prevede că: “(5) Nimeni nu poate fi constrâns prin acte administrative sau prin alte metode să contribuie la cheltuielile unui cult religios.” Dacă acest articol de lege nu poate fi aplicat în acest caz, atunci el nu mai are nici o relevanţă.
3. Este încălcat Art. 9 din Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor care prevede neutralitatea institutiilor publice:
„(1) În România nu exista religie de stat; statul este neutru faţă de orice credinţă religioasă sau ideologie atee.
(2) Cultele sunt egale în fata legii şi a autorităţilor publice. Statul, prin autorităţile sale, nu va promova şi nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminări faţă de vreun cult.” 
4. Pretutindeni în ţările civilizate, cu democraţii consolidate, bisericile se construiesc astăzi din donaţiile credincioşilor, nu din fonduri publice. Acest lucru nu e o simplă întâmplare, ci ţine de respectarea unor principii precum separarea dintre stat şi biserică şi autofinanţarea cultelor. Spre exemplu, fabuloasa catedrală din Barcelona “Sagrada Familia”, deşi a fost începută în 1882 de către genialul arhitect Antoni Gaudi, a fost ridicată exclusiv din donaţii şi, în ultimele decenii, din biletele plătite de turişti. Iar acel proiect este un dar oferit patrimoniului cultural şi spiritual al umanităţii. Are un buget anual de cca 20 de milioane de Euro şi este prevăzută a fi terminată în 2026. De asemenea, Washington National Cathedral pe care aţi menţionat-o în ultimul comunicat privind catedrala a fost construită între 1907 şi 1990, dar nu din fonduri guvernamentale!
5. Patriarhia BOR a anunţat în repetate rânduri că această catedrală va fi ridicată exclusiv din donaţii, fără a se apela la contribuţii din partea statului român. Schimbarea poziţiei în această privinţă ridică mari semne de întrebare… Poate că nu ar trebui să neglijaţi faptul că, doar în ultimii 2 ani, biserica a pierdut cca 8 procente din încrederea cetăţenilor, coborând de la 89% la 81%. E posibil ca la această cădere să contribuie şi astfel de schimbări de poziţie mai puţin onorante…
6. Apelul la politicieni de a aloca din bugetele guvernului sau din ale primăriilor locale sume de bani pentru catedrală îi va stimula o dată în plus pe aceştia să apeleze la populism religios şi să capitalizeze politic încrederea de care se bucură biserica majoritară, iar acest lucru afectează grav democraţia fragilă din România. Nu prin astfel de gesturi populiste ar trebui un politician să obţină simpatia cetăţenilor, ci prin viziunea şi discurul său articulat, prin proiectele asumate şi angajamentele respectate, prin devotamentul dovedit faţă de valorile care pot construi durabil democraţia în România. Asociaţia Umanistă Română a demarat procedura prealabilă pentru a ataca în instanţă decizia Guvernului, a Prmăriei generale şi a Primăriei Sectorului 3 de a finanţa, împreună, cu 25.000.000 RON construcţia catedralei.
7. Există chiar şi un risc pentru biserică de a fi mult prea legată prin cordonul ombilical al finanţărilor care depind de deciziile politicienilor. Această legătură, avantajoasă financiar poate pe termen scurt, poate reprezenta o dependenţă care să genereze efecte perverse în timp şi afecteze atât prestigiul, cât şi funcţionarea în deplină libertate a bisericii. Autonomia ei este ştirbită dacă depinde atât de mult de interesele, capriciile şi deciziile de moment ale politicienilor.
8. Pe fondul unor lipsuri cronice din societatea românească, cu deficienţe majore în educaţie şi sănătate, cu subfinanţarea atâtor altor sectoare importante, printre care, spre exemplu, cercetarea ştiinţifică, multora le va părea, cu bune temeiuri, scandaloasă alocarea unor bani publici pentru o catedrală de dimensiuni uriaşe şi care va costa foarte mult, sute de milioane, poate peste un miliard de euro.
9. Catedrala Mântuiri Neamului nu este şi nu poate fi de utilitate publică. Un obiectiv religios serveşte scopurilor liturgice ale unui cult, nu aduce un serviciu public. Abia atunci când Patriarhia BOR va construi spitale, spre exemplu, care ar fi deschise pentru oricare dintre cetăţeni, doar pentru acele proiecte se va considera că face un efort de utilitate publică. Acesta este sensul conceptului de “utilitate publică”. Orice altceva este denaturare a noţiunii de utilitate publică şi nu e de dorit să fie generate confuzii.
În concluzie, adresăm Patriahului Daniel al Bisericii Ortodoxe Române un apel la decenţă şi rezonabilitate şi la ruperea legăturilor mult prea strânse dintre biserica majoritară şi mediul politic, legături concretizate în scurgerea unor fonduri publice imense către aceasta în ultimii 21 de ani şi în alte excese care sunt de natură să nedumerească mulţi observatori imparţiali ai evoluţiei ţării noastre.
Nu în ultimul rând considerăm că un dialog onest, calm şi civilizat pe astfel de teme precum Catedrala Mântuirii Neamului dintre autorităţile statului, Patriarhia BOR şi ong-urile care apără principiile statului secular ar putea reprezenta un pas important înainte pentru maturizarea societăţii româneşti.
Cu respect,
Remus Cernea
Preşedinte
Asociaţia Umanistă Română
