Pasii inainte

Acesta era subiectul despre care incepusem sa scriu la inceputul saptamanii, cand am fost deturnat de cuvintele schimbate de Andrei Plesu cu Gabriel Liiceanu. Este vorba, in esenta, despre determinare si despre vointa de a face ceva. De a impinge lucrurile intr-o directie. Despre pasii facuti inainte.
Confucius spunea: “A journey of a thousand miles begins with a single step”.
Incredibil cata forta pot sa capete aceste cuvinte in momentul in care treci printr-o situatie de viata descrisa de acestea …

In urma cu ceva vreme, o buna prietena mi-a sugerat vizionarea filmului The Secret. O prostioara de film (si sunt dragut cand il caracterizez astfel), centrat mistic si obsesiv pe ideea ca intregul Univers incepe sa te ajute in a-ti atinge un obiectiv, odata ce ti l-ai stabilit. L-am parcurs pe FFWD in cateva minute (nu mai mult de trei).

Revenind in prezent - cochetez de vreun an si jumatate cu ideea de a vinde o masina. Un Opel Vectra din 1997 (violet, in plus), cu o valoare mai mult in plan sentimental, intrucat am inceput cu ea, in 2003, activitatea de Team Building, si, tot cu ea, de vreo doi ani, merg la pescuit.

De prisos sa precizez ca in ciuda intentiei de a vinde autoturismul, n-am miscat nici macar un deget in directia respectiva. Ca este veche, ca nu-i o perioada potrivita sa vinzi masini, ca decat sa o dau pe nimic mai bine o mai tin... tot felul de motive si argumente.

Asta pana martea trecuta, cand, pe seara, mi-am zis ca-i cazul sa fac ceva. Pana la 21.00 plasasem deja anuntul de vanzare pe cateva site-uri specializate. La 21.30 primeam deja primul telefon de la o persoana interesata de achizitia Violetei... nu-s chiar o persoana emotiva, dar mi se uscase gura, imi cam tremura glasul si cu greu legam o vorba de alta. A doua zi, dimineata devreme, apare a doua persoana interesata si stabilim o intalnire la 10.15. Pana la intalnire, alte 3 telefoane, inca 2 intalniri stabilite.

La ora 12.00, miercuri, Violeta isi schimbase deja proprietarul …
Totul s-a incheiat joi la pranz, cand au fost in stare si cei de la circumscriptia financiara de care apartin sa genereze inutilul si stupidul certificat fiscal (necesar cumparatorului) si sa puna o stampila pe fisa de inmatriculare.
Pretul obtinut a fost cel al pietii (determinat de mine, subiectiv poate, de pe net) minus un 10% cedat la inevitabila negociere. Altfel zis, am primit un pret corect si n-am dat-o de pomana, asa cum as fi crezut cu ceva timp in urma...

N-as vrea sa credeti ca acum am picat brusc in misticismul tezei promovate de filmul despre care vorbeam mai devreme…
Este important, insa, ca din orice se petrece in jur sa incercam sa decantam adevarul de minciuna, utilul de netrebuincios, integritatea de coruptie, inteligenta de prostie, moralul de amoral, realul de fictiune...

Limpede ca nu vom reusi intotdeauna, dar ne vom obisnui sa analizam in loc de a cumpara instant orice ni s-ar vinde, ne vom pune continuu intrebari si clipa de clipa vom invata cate ceva.

Concluzionand, trebuie sa facem ceva astfel incat in fiecare zi sa inaintam cu cat de putin catre ceea ce vrem sa construim sau sa devenim; impulsul pentru acesti pasi inainte, insa, n-are cum sa plece de altundeva decat din interiorul fiecaruia dintre noi, deoarece Universul isi are legile sale si putin ii pasa despre firele de nisip care-l compun...