Cand te apropii de 70 ani, esti tentat sa incerci un bilant al celor realizate pana-n prezent, intrucat gandul suparator la un final, nu prea indepartat, parca te apasa din ce in ce mai mult(desigur ca acest lucru se poate intampla la orice varsta, doar ca, esti tot mai constient de el cu cat inaintezi in aceasta aventura numita viata...).

La capitolul REALIZARI esti tentat sa treci lucruri, care exista inafara EU-lui tau, la care ai contribuit, mai mult sau mai putin (care sunt insa extrem de importante): o casnicie frumoasa si indelungata, un copil reusit, poate si un sau o nepoata minunata, o familie fericita, o educatie frumoasa data urmasilor tai, o cariera implinita, in urma careia ai lasat o amintire frumoasa, dar si, eventual niste locuri de munca, o casa construita, niste pomi plantati, etc, etc.

Pe plan personal insa(orice om vine SINUGUR pe lume si pleaca tot SINGUR...) si aici ma gandesc la acel nivel sufletesc,in baza acelui extraordinar paradox al cunoasterii, vei constata tot mai multe NEREALIZARI:
- nu ai reusit sa te cunosti indeajuns, nu ai inteles exact misiunea cu care bunul Dumnezeu te-a trimis in aceasta lume,nu reusesti sa-ti infranezi inca anumite porniri, desi te straduiesti, nu reusesti sa intelegi toate mesajele Lui, ti-e tot mai frica sa te gandesti catre ce se indreapta aceasta lume
moderna, nu mai recunosti locuri si oameni in si intre care te-ai nascut; pe scurt, desi te autosugestionezi ca ai tot mai multa credinta, de fapt, esti tot masi putin pregatit pentru MAREA CALATORIE...

Desigur, voi cei tineri nu aveti timp sa cugetati la asemenea "bazaconii"...
Dar ce bine v-ar prinde mai tarziu, daca ati face-o si ati si gasi raspunsuri!