Inchirieri auto Bucuresti Otopeni

Ma trezesc zilele trecute cu o vizita de lucru din partea unor colaboratori de peste mari si tari, fix in capitala marilor sperante europene, Bucuresti. Ajung in poarta Aeroportului Otopeni gandind sa nu-i las prada vulturilor ce roiesc in jurul aeroportului. Deh am ramas cu povestile vechi, dar se pare ca lucrurile s-au mai schimbat de ultima oara de cand am verificat eu povestile cu taxi-urile fantoma ce-ti taxeaza drumul pana in Bucuresti, ca un drum direct pe Marte.

Ajung sa-i intampin de oamenii mei, ne imbratisam de bun venit si toate cele, iar mai apoi o luam incet incet spre capitala pentru "debrefing"-ul asupra a ceea ce doreau sa faca prin frumoasa mea tara. Fac o paranteza aici si spun, ca ori de cate ori am avut ocazia le-am aruncat cate o pastila cu povesti din Romania mea pitoreasca. Satui, probabil de povesti, colaboratorii si-au pus in cap sa-mi verifice povestile direct de la sursa, adicate'lea fix din Romania. Ce poti sa mai zici, crestea inima de roman in mine, la fel de tare cum descrestea gandind ca vor gasi tot felul de Dorei si "Cristi, ba Cristi" care sa-mi darame teza mea cu poporul roman un popor cu radacini ancestrale.

In drumul spre capitala ne oprim in orasul Otopeni pentru o masa copioasa. Din vorba in vorba, la masa cea de taina sunt anuntat cu un aer protocolar ca ei doreau sa se plimbe prin Romania, fara prezenta mea diafana, care putea sa le strice feng-shui-ul calatoriei.

Mate, you are obviously very involved with your country. Do't spoil our joy of discovering her!

M-am dezumflat ca un balon cu aer cald la 5000 de metri deasupra pamantului. I-am intrebat destul de suparat daca pot sa-i ajut cu ceva in aceast scop. Da mi-au zis ei, cauta-ne o masina de inchiriat pentru calatorie. Fix in momentul ala in parcarea restaurantului parca o masina pe care scria inchirieri masini Otopeni.

Ce coincidenta, mi-am zis! Ma ridic de la masa si merg afara pentru a intampina soferul masinii. Se pare ca era un agent de inchirieri care tocmai venea la masa de pranz. Am discutat cu acesta despre ce vor colaboratorii mei, a verificat in baza de date a masinilor disponibile, care sa se preteze la aventura ce-i astepta si intr-un final am batut palma. Erau in tara mea si le-am cerut macar sa ma lase sa platesc eu masina pe timpul sederii lor in Romania. M-am intors la masa victorios. Mirati din cale afara de bucuria mea intr-un timp atat de scurt de la bosumflarea la aflarea vestii ca nu merg cu ei, m-au intrebat carui fapt ii datorez aceasta bucurie. Le-am raspuns triumfator ca in minunata mea tara, cele mai bune afaceri le faci intr-o pauza de masa dintre doua intalniri de afaceri.

"Am batut palma pentru o masina de inchiriat!"

Urale de bucurie au rasunat din partea turistilor de ocazie veniti sa stabileasca odata pentru totdeauna daca tot ce povesteam era intradevar realitatea unei tari frumoase si bogate sau imaginatia bogata a unui om prea indragostit de tara in care a deschis ochii. De la o masa alaturata, agentul de vanzari isi ridica paharul de apa catre mine in semn de multumire pentru o afacere incheiata cu bine. Stiu ca nu e bine sa dai noroc cu un pahar fara o bautura alcoolica, dar scopul scuza mijloacele. Cutumele pamantului din care provenim si eu si agentul nu ne permit sa nu multumim chiar si imaginar printr-un adalmas fictiv intre client si vanzator. O bucata de lectie ce va trece pe langa amicii mei in cautarea adevarului romanesc.

Sa le uram Drum Bun in Romania!