Bulgaria-Krapetz, Kaliakra si minunea de la malul marii, Dalboka

Alt weekend, alta nevoie de a parasi capitala si de data asta undeva mai aproape, pe litoralul bulgaresc. Nu de alta, dar nu ne doream sa ne lafaim pe nisipul romanesc unde metru patrat de plaja e prea scump pentru ceea ce are de oferit. O surpriza frumoasa a fost lipsa aglomeratie pe autostrada si dupa autostrada, chiar daca am plecat la o ora de varf pentru astfel de iesiri de sfarsit de saptamana. Cu planul facut de-acasa am parasit tarisoara noastra draga si ne-am trezit pe taram bulgaresc unde gropile din asfalt si damburile par cumva extrem de autohtone. Dupa vreo 20 de kilometri de sosea bulgareasca am poposit intr-un veritabil sat de pe malul Marii Negre, Krapets pe numele lui, cu tot ceea ce trebuie sa aiba un sat si ceva in plus, complexul Yanitza.

Sosele prafuite, 2 pisici mai la vale, 3 caini aciuati fix in mijlocul drumului, cooperativa sateasca zisa si supermarket cu crasma de rigoare alaturi si fix acolo unde se termina asfaltul rasare "the flower of the Black Sea" (asa scria pe pliantele de prezentare si site-urile publicitare). Nimic de zis, numele este foarte sugestiv, locul abunda de flori (mai exact trandafiri din cei mai mirositori pe care i-am adulmecat vreodata), gradinile sunt o minunatie, piscine vreo doua, terase a cote de mare si tot tacamul de rigoare (adica o cohorta de tantari pe care nu ii vezi, nu ii auzi, dar ii simti din plin daca poposesti la o bere in plina seara sub clar de luna).

Toate vorbele de lauda pentru complex....cu numai 3 stele ar putea sa faca fata cu brio celor 4 de prin hotelurile estivale romanesti. Camerele sunt extrem de mari, mobila este noua (constructia e din 2004 ) iar preturile sunt mai mult decat accesibile (29 de euro camera dubla). Leii romanesti sunt bineveniti si poti oricand sa platesti ba in leva, ba in euro, ba in lei....noi am reusit performanta sa platim in toate cele trei monezi.

Ne-am inceput weekendul cu o trezire matinala (pe la 4) pentru cei mai curajosi si mai dornici de admirat rasaritul. Fiind un sat de pescari era imposibil sa nu gasesti locuri interesante de imortalizat momentul trecerii dinspre noapte spre zi....

Micul dejun a fost inclus in pretul camerei...nu este nemaipomenit, dar iti este mai mult decat suficient pana spre orele pranzului. Ne-am plimbat si am admirat tarmul bulgaresc, care, drept sa spun, nu prea seamana cu al nostru. Marea parca e mai albastra, relieful e mai stancos si locurile abunda de obiective turistice. Cumva inlocuiesti lafaiala romaneasca cu o bere in brate pe acorduri manelizate cu o plimbare cat se poate de placuta si instructiva.

Intai si intai, la vreo 20 de kilometri de Krapetz dai de Shabla, una din vechile asezari de la malul marii unde poti sa admiri cel mai vechi far bulgaresc (inaugurat in 1875 ). Constructia longilina in alb si rosu (asa cum ii sta bine unui far) si nu foarte inalta (comparativ cu ceea ce vedem in ziua de azi) nu s-a lasat vizitata, ci doar admirata din exterior. Zona e protejata militar si accesul interzis.

Lasam si farul in urma si ne indreptam catre Tyulenovo de care auzisem ca ofera curiosilor un peisaj extrem de stancos, rar intalnit pe tarmul romanesc. Impresionanta faleza, impresionanta si privelistea....

Dupa alti 20 de kilometri se afla "unul din cele mai stranii si frumoase locuri de la malul Marii Negre", capul Kaliakra. Legendele legate de promontoriu inalt de 70 de metri sunt multe, veche cetate inaltata aici mai pastreaza zidurile de aparare si cateva porti de intrare, iar peisajele sunt minunate.

Si cu doua zile pline de plimbari, fotografii si mai putina balaceala sau plaja (vreme nefavorabila...am incercat noi, dar la 20 de grade nu prea iti vine sa intri in piscina rece) stomacurile noastre isi cereau drepturile. Nu a fost greu sa ne hotaram unde sa mancam pentru ca planul era bine stabilit - Dalboka, minunea de la malul marii cu gust de midii si miros de peste apetisant. Mai exact, Dalboka este o companie specializata in cultivarea si productia scoicilor in Marea Neagra care si-a inceput activitatea in 1993 si a construit ferma de midii in 2003 cu finalizare in 2006.

Minunea se gaseste pe drumul spre capul Kaliakra, la vreo 5 kilometri de Kavarna unde iti apare un indicator spre dreapta cu Dalboka 1,5 km (se pare ca locul e atat de vizitat incat a aparut indicator nou nout in mijlocul pustietatii). Drumul coboara abrupt si mare iti este mirarea cand vezi insiruite una langa alta masini cu numar de Romania. Ce mai, te simti ca acasa cand incepi sa auzi in dreapta-stanga graiul autohton, ba o vorba colorata a domnului de la volan suparat nevoie mare ca nu are pe unde trece, ba o domnisorica tanguioasa la gandul ca trebuie sa coboare ditamai panta cu tocurile de 10 centimetri si tot asa....

Ajunsi la destinatie dai peste doua restaurante. Acum, fie vorba intre noi, am auzit ca ala din dreapta o fi cel renumit, plin de bunataturi alese si proaspete, ba ca ala din stanga. Cert e ca noi am intrat in dreapta si bine ne-a mai fost. Locul e de o frumusete salbatica si restaurantul e incropit la buza fermei de midii cu un aer rustic si proaspat. Mese din lemn imbracate in alb cu bancute asortate, ghivece din fier forjat sau pietre albe de calcar de pe faleza, scaunele confortabile numai bune de siesta, orientate cu fata spre mare...nimic fandosit sau extravagant...ba exact asa cum trebuie. Chelnerii sunt amabili, stiu romana (probabil aia din meniuri, dar e mai mult decat suficient) si oricum iti este usor sa comanzi pentru ca totul e tradus in romana si de platit poti sa platesti si in lei. Cum noi ne-am nimerit in weekend, locul abunda de turisti, asa ca am avut ceva de asteptat mancarea, cu ochii bulbucati dupa farfuriile vecinilor si inghitind in sec vreme de vreo 30 de minute.

Nu suntem niste gurmazi, dar e imposibil sa poti sa te hotarasti ce sa mananci mai ales cand felurile de mancare sunt extrem de variate. Cu aceasta ocazie am aflat si noi ca scoica filtreaza pana la 82 de litri de apa in 24 de ore (si nu orice fel de apa, ci din cea mai curata) si incercand sa iti imaginezi ca ai avea in farfurie buretei cu filtre de Marea Neagra, poate nu esti intocmai dispus sa incerci asa ceva. Nu-i bai, restaurantul dispune de cel putin 20 de feluri de peste, nu doar din Marea Neagra, ci si de rau sau apa dulce.

Dupa ce am intors pe toate partile meniurile si ne-am potolit setea cu cate o Kamenitza (buna bere au si bulgarii astia!) ne-am comandat felurite si diverse, dupa gust. Experienta a fost de nedescris, asa ca, infometati special, ne-am intors si a doua zi, comandand alte bunataturi.

Micul dejun al lui Neptun e o gustare din vreo 4 pesti marinati si un gogoloi de icre, asezonate cu ceapa din belsug (foarte bun, iar icrele sunt o minunatie).

M-am lins pe degete dupa tocanita de midii cu rosii, prune si nuci...iar hamsiile cu sos picant nu s-au lasat nici ele mai prejos si au facut fata cu brio midiilor preparate in cele mai variate moduri posibile.

Delicioasa mi s-a parut si ciorba de peste (eu, care nu prea mananc ciorba de peste!) sau scrumbia numai bine rumenita ce poposise in dreapta mea.

S-au mai adus la masa de mancaciosi vanata umpluta cu midii (nu prea mi-a placut, un pic cam dulce pentru gusturile mele), musaca cu midii, midii a la Burgas, cu orez (astea nu le-am gustat dar domnul din fata mea le-a terminat in 3 miscari, asa ca am presupus ca sunt bune) si pastravi la gratar (aratau delicios si cred ca si gustul a fost pe masura.....singurul inconvenient la pestii pe gratar e ca trebuie sa cam astepti dupa ei pana ti se lungesc urechile de foame).

Ce mai, a fost un festin pe masura si ne-am declarat multumiti nevoie mare si dornici sa revenim cu prima ocazie. Pana una alta, decat sa lancezesti pe o terasa romaneasca dupa o portie de hamsii stravezii sau la impinge tava dupa o ciorba rece, tot mai bine e sa te inhami la un drum de o ora pana la Dalboka.

Experienta merita si uite asa, inchei din nou si zic "De ce la bulgari se poate si la noi ba?

Text: Mara